ramolire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeramolire
- Vezi aici mai multe rimeramolire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curam
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
RAMOLÍRE s.f. Acțiunea de a se ramoli și rezultatul ei; ramolisment, ramoliție. [< ramoli]. substantiv femininramolire
ramolíre s. f., g.-d. art. ramolírii substantiv femininramolire
RAMOLÍRE s. f. Faptul de a se ramoli; ramoleală, ramolisment, ramoliție. – V. ramoli. substantiv femininramolire
RAMOLÍ vb. IV. refl. A-și pierde vioiciunea, agerimea minții; a slăbi din punct de vedere fizic și intelectual (din cauza bătrâneții). [< fr. ramollir]. verbramoli
RAMOLÍ vb. refl. a-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor, agerimea minții. (< fr. ramollir) verbramoli
ramolí (ramolésc, ramolít), vb. refl. – A se rablagi. Fr. se ramollir. – der. ramoleală, s. f. (rablagire); ramolisment, s. n., din fr. ramollissement. verbramoli
!ramolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ramoléște, imperf. 3 sg. se ramoleá; conj. prez. 3 să se ramoleáscă verbramoli
RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde, în urma procesului de îmbătrânire, acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir. verbramoli
*ramolésc v. tr. (fr. ramollir, d. mou, molle, moale). Slăbesc (moleșesc) inteligența: beția te ramolește. V. refl. Bețivu se ramolește curînd. V. zaharisesc. verbramolesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiramolire
| ramolire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ramolire | ramolirea |
| plural | ramoliri | ramolirile | |
| genitiv-dativ | singular | ramoliri | ramolirii |
| plural | ramoliri | ramolirilor | |