ramificație definitie

credit rapid online ifn

RAMIFICÁȚIE s.f. Ramificare; încrucișare. ♦ (Concr.) Parte ramificată; ramură; braț; prelungire. [Gen. -iei, var. ramificațiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione]. substantiv femininramificație

RAMIFICÁȚIE s. f. loc unde se ramifică un drum, un curs de apă etc. ◊ parte ramificată: ramură, braț, subdiviziune. (< fr. ramification) substantiv femininramificație

credit rapid online ifn

ramificáție (-ți-e) s. f., art. ramificáția (-ți-a), g.-d. art. ramificáției; pl. ramificáții, art. ramificáțiile (-ți-i-) substantiv femininramificație

RAMIFICÁȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification. substantiv femininramificație

*ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificațiune a Carpaților, a nervilor, a stradeĭ [!]. – Și -áție și -áre. substantiv femininramificațiune

ramificațiune f. 1. dispozițiunea ramurilor pe o cracă; 2. diviziunile și subdiviziunile unui obiect: ramificațiunile vinelor. substantiv femininramificațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiramificație

ramificație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ramificație ramificația
plural ramificații ramificațiile
genitiv-dativ singular ramificații ramificației
plural ramificații ramificațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z