RAMIFICÁT, -Ă, ramificați, -te, adj. Despărțit în ramuri; cu ramificații. – V. ramifica. adjectivramificat
*ramífic, a -á v. tr. (mlat. rami-fico, -ficáre, d. ramus, ramură, și facere, a face). Despart în ramurĭ (propriŭ și fig.). V. refl. Mă despart în ramurĭ, mă rămurez: trunchĭu se ramifică, coarnele cerbuluĭ îs ramificate, nervĭ ramificațĭ. Fig. Rasele se ramifică în popoare. verbramific
RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier]. verbramifica
RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier) verbramifica
ramificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ramífică verbramifica
RAMIFICÁ, pers. 3 ramifică, vb. I. Refl. (Despre arbori, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier. verbramifica
ramificat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ramificat | ramificatul | ramificată | ramificata |
plural | ramificați | ramificații | ramificate | ramificatele | |
genitiv-dativ | singular | ramificat | ramificatului | ramificate | ramificatei |
plural | ramificați | ramificaților | ramificate | ramificatelor |