RAMIFICAȚIÚNE s.f. v. ramificație. substantiv femininramificațiune
*ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificațiune a Carpaților, a nervilor, a stradeĭ [!]. – Și -áție și -áre. substantiv femininramificațiune
ramificațiune f. 1. dispozițiunea ramurilor pe o cracă; 2. diviziunile și subdiviziunile unui obiect: ramificațiunile vinelor. substantiv femininramificațiune
| ramificațiune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ramificațiune | ramificațiunea |
| plural | ramificațiuni | ramificațiunile | |
| genitiv-dativ | singular | ramificațiuni | ramificațiunii |
| plural | ramificațiuni | ramificațiunilor | |