rahat (vulg.) I. s. n. pl. rahaturi 1. lucru sau persoană de nimic / fără valoare 2. materie fecală II. interj. exprimă nemulțumirea, enervarea substantiv masculinrahat
rahát2 (produs de cofetărie) s. n., (lucruri fără importanță) (fam.) pl. raháturi substantiv masculinrahat
RAHÁT, (1) rahaturi, s. n., (2) rahați, s. m. 1. S. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță. 2. (Fam.) Excrement. – Din tc. rahat[lokum]. substantiv masculinrahat
a scoate (pe cineva / ceva) din rahat expr. a salva (pe cineva / ceva) dintr-o situație critică. substantiv masculinascoate
a-i îngheța (cuiva) rahatul expr. a se înspăimânta, a se îngrozi. substantiv masculinaiîngheța
rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată). substantiv masculinrahatcumac
a mânca rahat expr. 1. a minți. 2. a bârfi, a cleveti. substantiv masculinamâncarahat
rahat cu ochi expr. (vulg., peior.) persoană insignifiantă. substantiv masculinrahatcuochi
rahat în ploaie / pe băț expr. 1. lucru de calitate inferioară. 2. persoană insignifiantă. substantiv masculinrahatînploaie
a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite. substantiv masculinasefacedepomină
mâncător de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; (om) bârfitor, clevetitor. 2. mincinos. substantiv masculinmâncătorderahat
a face rahatul praf expr. (vulg.) a fi complet ineficient. substantiv masculinafacerahatulpraf
a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile. substantiv masculinafacerahatulbici
a fi în rahat până în / la gât expr. (vulg.) a avea necazuri mari. substantiv masculinafiînrahatpânăîn
a mânca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică. substantiv masculinamâncarahatculingura
rahát (raháturi), s. n. – 1. (Înv.) Confort, huzur, tihnă, îndestulare. – 2. Preparat dulce oriental pe bază de sirop de zahăr amestecat cu puțină făină. – 3. (Vulgar) Murdărie, fecale. – Mr. rihate „tihnă”. Tc. (arab.) rahat (Roesler 601; Șeineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ραχάτι, bg., sb. rahat. Cu sensul 2, în locul tc. rahat-lokum; sensul 3 este m. – Der. rahagiu, s. m. (vînzător de rahat); rahagerie, s. f. (cofetărie). substantiv neutrurahat
rahat n. pastă din zahăr, făină, migdale și must de poame, cu fisticuri și vanilie: rahat de Belavista, de Syra. [Scurtat din rahatlocum]. substantiv neutrurahat
RAHÁT, (1) rahaturi, s. n., (2) rahați, s. m. 1. S. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță. 2. (Fam.) Excrement. – Din tc. rahat[lokum]. substantiv neutrurahat
rahát n., pl. urĭ (turc. rahat, d. ar. rahat, liniște, comoditate, confort; ngr. raháti, bg. sîrb. rahat). Vechĭ. Huzur, liniște, repaus: ședea cu tot rahatu, trăĭa bine și în rahat. Azĭ (prescurtat din turc. rahat-lokúm, d. a. raháti-hulkum, deliciile gîtlejuluĭ). Un fel de pastă translúcidă gălbuĭe făcută din sirop de zahăr amestecat cu puțină făină orĭ scrobeală, la care se poate adăuga vanilie și fisticĭ orĭ nucĭ și care se întărește pin [!] coacere, și pe urmă se taĭe în bucățele lungărețe (paralelipipedice) și se mănîncă. (Se poate colora și în roș cu sirop de trandafirĭ). Bucățică de rahat: doŭă rahaturĭ. – Rahat renumit e cel din insula grecească Syra și cel de Bella Vista (o foastă [!] cofetărie din Galațĭ). – Rar și locúm saŭ lucúm, pl. urĭ. substantiv neutrurahat
mare brânză / rahat expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanță. substantiv neutrumarebrânză