RAFISTOLÁ vb. tr. (fam.) a repara, a îndrepta ceva de mântuială, sumar și nesistematic. (< fr. rafistoler) verb tranzitivrafistola
RAFISTOLÁ, rafistolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A repara sau a îndrepta ceva (sumar și nesistematic). – Din fr. rafistoler. verb tranzitivrafistola
rafistola verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rafistola | rafistolare | rafistolat | rafistolând | singular | plural | ||
rafistolând | rafistolați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rafistolez | (să)rafistolez | rafistolam | rafistolai | rafistolasem | |
a II-a (tu) | rafistolezi | (să)rafistolezi | rafistolai | rafistolași | rafistolaseși | ||
a III-a (el, ea) | rafistolează | (să)rafistolai | rafistola | rafistolă | rafistolase | ||
plural | I (noi) | rafistolăm | (să)rafistolăm | rafistolam | rafistolarăm | rafistolaserăm | |
a II-a (voi) | rafistolați | (să)rafistolați | rafistolați | rafistolarăți | rafistolaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rafistolează | (să)rafistoleze | rafistolau | rafistolară | rafistolaseră |