RADIOFICÁ vb. I. tr. A înzestra orașele și satele cu posturi de radioficație. [< radioficație]. verb tranzitivradiofica
RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație) verb tranzitivradiofica
RADIOFICÁ vb. I. Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în orașe și în sate posturi de radioficație, a efectua o radiofîcare. [Pr.: -di-o-] – Din radioficare și radioficat (derivat regresiv). verb tranzitivradiofica
radiofica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)radiofica | radioficare | radioficat | radioficând | singular | plural | ||
radioficând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | radioficam | radioficai | radioficasem | |
a II-a (tu) | — | (să)— | radioficai | radioficași | radioficaseși | ||
a III-a (el, ea) | — | (să)radioficai | radiofica | radiofică | radioficase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | radioficam | radioficarăm | radioficaserăm | |
a II-a (voi) | — | (să)— | radioficați | radioficarăți | radioficaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | — | (să)— | radioficau | radioficară | radioficaseră |