RADIOECÓU, radioecouri, s. n. Radioundă recepționată după emisie, în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp (ceresc). [Pr.: -di-o-] – Radio2 + ecou. substantiv neutruradioecou
radioecou substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radioecou | radioecoul |
plural | radioecouri | radioecourile | |
genitiv-dativ | singular | radioecou | radioecoului |
plural | radioecouri | radioecourilor |