RADÁR s.n. Dispozitiv de detectare și de localizare a unor obstacole, obiective etc., bazat pe principiul reflectării undelor radioelectrice scurte și ultrascurte de către anumite obstacole. [< engl. radar < ra(dio) d(etecting) a(nd) r(anging) – detectare și reperare prin radio]. substantiv neutruradar
RADÁR s. n. aparat, instalație de detectare și localizare a unor obstacole, obiective etc., bazat pe principiul reflectării undelor radioelectrice scurte și ultrascurte de către anumite obstacole; radiolocator. (< engl., fr. radar) substantiv neutruradar
rádar s. n., pl. rádare substantiv neutruradar
RÁDAR, radare, s. n. Sistem de radiolocație în care, cu ajutorul unui tub catodic și al unei aparaturi anexe, se determină direcția și distanța la care se află diverse obiecte îndepărtate (avioane, obstacole etc.). ◊ Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. [Acc. și: radár] – Din engl., fr. radar, germ. Radar. substantiv neutruradar
radar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radar | radarul |
plural | radare | radarele | |
genitiv-dativ | singular | radar | radarului |
plural | radare | radarelor |