pătuț definitie

credit rapid online ifn

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer [!] (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele [!], (învălit [!]). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene. substantiv neutrupat

pătúț s. n., pl. pătúțuri substantiv neutrupătuț

credit rapid online ifn

PĂTÚȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat1; spec. pat1 de copil; pătișor, pătuc, pătucean, – Pat1 + suf. -uț. substantiv neutrupătuț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipătuț

pătuț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pătuț pătuțul
plural pătuțuri pătuțurile
genitiv-dativ singular pătuț pătuțului
plural pătuțuri pătuțurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z