păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui. substantiv femininpăruĭală
părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz. substantiv femininpărueală
PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. genei; încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală. substantiv femininpăruială
păruială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | păruială | păruiala |
plural | păruieli | păruielile | |
genitiv-dativ | singular | păruieli | păruielii |
plural | păruieli | păruielilor |