PÁGINĂ s.f. 1. Față a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fețe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viața cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina]. substantiv femininpagină
PÁGINĂ s. f. 1. față a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viața cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina) substantiv femininpagină
págină (págini), s. f. – Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginați(un)e, s. f., din fr. pagination; paginator, s. m. (muncitor tipograf care face paginația). substantiv femininpagină
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag. substantiv femininpagină
*págină f., pl. ĭ și e (lat. página, din aceĭașĭ răd. cu compact, pact, paletă, par și împing). Față a foiĭ de hîrtie: o pagină albă. Ceĭa ce scrie saŭ e tipărit pe pagină: a învăța, a scrie o pagină. Fig. Conținutu artistic al uneĭ paginĭ: cele maĭ frumoase paginĭ ale luĭ Alexandri. Epocă, timp de acțiune, de suferință: o strălucită pagină. V. selidă. substantiv femininpagină
pagină f. 1. una din fețele unei foi de hârtie; 2. scrisoarea sau tiparul de pe acea pagină; 3. fig. conținutul unei pagini considerată sub raportul literar: o pagină admirabilă. substantiv femininpagină
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. substantiv femininpagină
2) păgînésc v. tr. (d. păgîn. V. pîngăresc). Prefac în păgîn. V. refl. Devin păgîn. temporarpăgînesc