*păgînízm n. (d. păgîn). Paganizm, caracteru păgînuluĭ, păgînitate. – Sin. uneorĭ cu idolatrie, politeizm [!]. substantiv neutrupăgînizm
PĂGÂNÍSM s. n. Denumire dată reprezentărilor religioase politeiste din vechile culte. ♦ (Pentru iudei, creștini și musulmani) Orice religie nemonoteistă. ♦ (Pentru creștini) Orice altă religie. – Păgân + suf. -ism. substantiv neutrupăgânism
*paganízm n. (fr. paganisme). Păgînizm. substantiv neutrupaganizm
pagânism n. religiunea păgânilor, politeism. substantiv neutrupagânism
păgânism | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | păgânism | păgânismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | păgânism | păgânismului |
plural | — | — |