PUTREFACȚIÚNE s.f. v. putrefacție. substantiv femininputrefacțiune
*putrefacțiúne f. (lat. putrefáctio, -ónis, d. puter, putris, putred, și fácere, a face. V. facțiune). Descompunere, putrezire a cărnurilor: frigu oprește putrefacțiunea. Starea cărniĭ putrede: cadavru intrat în putrefacțiune. – Și -ácție. substantiv femininputrefacțiune
putrefacți(un)e f. 1. descompunerea corpurilor organizate după încetarea vieții; 2. starea corpului în putrefacțiune. substantiv femininputrefacțiune
putrefacțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | putrefacțiune | putrefacțiunea |
plural | putrefacțiuni | putrefacțiunile | |
genitiv-dativ | singular | putrefacțiuni | putrefacțiunii |
plural | putrefacțiuni | putrefacțiunilor |