punice definitie

credit rapid online ifn

PÚNIC, -Ă adj. care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei. ◊ (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina. (< fr. punique) adjectivpunic

púnic adj. m., pl. púnici; f. púnică, pl. púnice adjectivpunic

credit rapid online ifn

Punic a. relativ la Cartaginezi; Răsboaie punice, nume a trei râsboaie între Roma și Cartaginea: primul, după care Romanii cuceriră Sicilia (264-241 a. Cr.); al doilea, început glorios de Anibal, care fu în cele din urmă învins la Zama (219-201); ultimul, care se termină cu coprinderea și dărâmarea Cartaginii (149-146). adjectivpunic

PUNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique. adjectivpunic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipunice

punice   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular punice punicea
plural
genitiv-dativ singular punice punicei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z