PÚBIS s.n. 1. Os care formează partea anterioară a bazinului osos la oameni. 2. Regiune păroasă care acoperă osul pubis. [Pl. -se, -suri, var. pubes s.n. / < fr., lat. pubis, it. pube]. substantiv neutrupubis
PÚBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat. pubis) substantiv neutrupubis
*púbis n. (lat. pubis și pubes, adolescență). Anat. Regiunea ipogastrică care se acopere [!] cu păr la pubertate. substantiv neutrupubis
PÚBIS, pubisuri, s. n. Os-pereche care fonnează partea anterioară a oaselor iliace. [Pl. și: pubise] – Din fr. pubis. substantiv neutrupubis
!púbis s. n., pl. púbisuri/ (oase) púbise temporarpubis
pubis substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pubis | pubisul |
plural | pubise | pubisurile | |
genitiv-dativ | singular | pubis | pubisului |
plural | pubisuri | pubiselor |