PSALMODIÁ vb. I. tr. A cânta sau a recita psalmi în biserică; (p. ext.) a cânta, a citi monoton. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. psalmodier]. adjectivpsalmodia
PSALMODIÁ vb. tr. a cânta, a recita psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase; (p. ext.) a cânta, a citi monoton. (< fr. psalmodier) verb tranzitivpsalmodia
PSALMODIÁ vb. I. tr. A cânta sau a recita psalmi în biserică; (p. ext.) a cânta, a citi monoton. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. psalmodier]. verb tranzitivpsalmodia
psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind) verb tranzitivpsalmodia
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier. verb tranzitivpsalmodia
*psalmodiéz v. intr. (gr. psalmodiázo, psalmodó, fr. psalmodier; lat. psalmizare). Cînt psalmĭ în biserică. Fig. Recitez monoton. – Vechĭ psălmuĭesc (d. psalm). verb tranzitivpsalmodiez
psalmodiat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | psalmodiat | psalmodiatul | psalmodiată | psalmodiata |
plural | psalmodiați | psalmodiații | psalmodiate | psalmodiatele | |
genitiv-dativ | singular | psalmodiat | psalmodiatului | psalmodiate | psalmodiatei |
plural | psalmodiați | psalmodiaților | psalmodiate | psalmodiatelor |