PRUNCUCÍDERE s. f. ucidere a copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mamă; infanticid (II). (< prunc + ucidere) substantiv femininpruncucidere
pruncucídere f. (prunc și ucidere, după infanti-cidiu orĭ kinder-mord). Rar. Infanticidiŭ. substantiv femininpruncucidere
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi substantiv femininpruncucidere
pruncucidere f. infanticid. substantiv femininpruncucidere
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. substantiv femininpruncucidere
pruncucidere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pruncucidere | pruncuciderea |
plural | pruncucideri | pruncuciderile | |
genitiv-dativ | singular | pruncucideri | pruncuciderii |
plural | pruncucideri | pruncuciderilor |