prosterna definitie

*prostérn și -éz, a -á v. tr. (fr. prosterner, d. lat. pro-stérnere, d. pro, înainte, și stérnere, a așterne. V. strat). Plec la pămînt în semn de respect, umilință, adorațiune: căința îl prosternă pe culpabil. V. refl. Mă înclin pînă la pămînt: a se prosterna în fața altaruluĭ, în fața celor marĭ. verbprostern

PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere]. verbprosterna

PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere) verbprosterna

!prosterná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosterneáză verbprosterna

prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune. verbprosternà

PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner. verbprosterna