PROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr. prospectif]. adjectivprospectiv
PROSPECTÍV, -Ă I. adj. referitor la prospectivă. II. s. f. 1. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc. 2. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului. (< fr. prospectif, /II/ prospective) adjectivprospectiv
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve adjectivprospectiv
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. adjectivprospectiv
prospectiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prospectiv | prospectivul | prospectivă | prospectiva |
plural | prospectivi | prospectivii | prospective | prospectivele | |
genitiv-dativ | singular | prospectiv | prospectivului | prospective | prospectivei |
plural | prospectivi | prospectivilor | prospective | prospectivelor |