PRONOSTÍC s.n. Ipoteză privitoare la desfășurarea unor evenimente viitoare, a unor dispute sportive etc. ♦ Previziune a evoluției ulterioare a unei boli. [Var. prognostic s.n. / < fr. pronostic, cf. lat. prognosticum, gr. prognostikon]. substantiv neutrupronostic
PRONOSTÍC s. n. 1. ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea unor evenimente, întreceri sportive etc. 2. previziune a evoluției ulterioare a unei boli. (< fr. pronostic) substantiv neutrupronostic
PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Ipoteză, previziune referitoare la evoluția unui fapt sau fenomen din domeniul social, economic, politic, tehnologic, științific, sportiv etc., prin analiza tendințelor și conjuncturilor actuale. [Var.: (înv.) prognostíc s. n.] – Din fr. pronostic. substantiv neutrupronostic
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri substantiv neutrupronostic
pronostic n. V. prognostic. substantiv neutrupronostic
1) *prognóstic, -ă adj. (vgr. prognostikós, d. prógnosis, cunoaștere din ainte [!]. V. gnostic, dia-gnostic). Care anunță o boală: semne prognostice ale uneĭ boale. S. n., pl. e și urĭ (fr. pronostique). Semn prevestitor: sosirea luĭ era un răŭ prognostic. Părere exprimată pin [!] care cauțĭ să ghiceștĭ la jocurĭ, la alergărĭ de caĭ ș. a.: prognosticu era că va cîștiga. – Fals pronostíc. substantiv neutruprognostic
pronostic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pronostic | pronosticul |
plural | pronosticuri | pronosticurile | |
genitiv-dativ | singular | pronostic | pronosticului |
plural | pronosticuri | pronosticurilor |