promulgație definitie

credit rapid online ifn

PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation]. substantiv femininpromulgație

PROMULGÁȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio) substantiv femininpromulgație

credit rapid online ifn

PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation. substantiv femininpromulgație

*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininpromulgațiune

promulgațiune f. publicațiune oficială: legile nu pot fi executate decât după promulgațiunea lor. substantiv femininpromulgațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipromulgație

promulgație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular promulgație promulgația
plural promulgații promulgațiile
genitiv-dativ singular promulgații promulgației
plural promulgații promulgațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z