problemă definitie

PROBLÉMĂ s.f. (Mat.) Chestiune de rezolvat a cărei soluție, dezlegare se pot afla sau trebuie căutate prin calcul. 2. Lucru dificil, greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvată; chestiune. [Var. problem s.n. / cf. fr. problème, it., lat., gr. problema]. substantiv feminin problemă

PROBLÉMĂ s. f. 1. chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare. ◊ (mat.) chestiune a cărei soluție, dezlegare se poate afla sau trebuie căutată prin calcul. 2. dificultate, lucru greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat. (< fr. problème, lat., gr. problema) substantiv feminin problemă

problémă (probléme), s. f. – Chestiune; enigmă. Fr. problème. Este dubletul lui provlimă, s. f. (propunere; chestiune), înv., din ngr. πρόβλημα (Gáldi 245). – Der. problematic, adj., din fr. problématique. substantiv feminin problemă

problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme substantiv feminin problemă

*problémă f., pl. e (vgr. pró-blema, d. pro-bállo, arunc înainte; ngr. pro-vállo. V. em-blemă, balistic, provalisesc). Chestiune de rezolvat după regulele [!] științeĭ: problemă algebrică. Fig. Lucru greŭ de explicat: vĭața unor oamenĭ e o problemă. – Pe la 1800 próvlimă (ngr. próvlima), 1. propunere, 2. proces. substantiv feminin problemă

problemă f. 1. chestiune de rezolvat după regulele științei: problemă de algebră; 2. propozițiune ale cării pro și contra se pot deopotrivă susține: problemă de metafizică; 3. fig. tot ce e greu de conceput, de deslegat: această afacere e o problemă. substantiv feminin problemă

PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. substantiv feminin problemă

A ABORDA O PROBLEMĂ: A lua în discuție, a dezbate o problemă; v. A aborda o chestiune. substantiv feminin aabordaoproblemă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului problemă

problemă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proble problema
plural probleme problemele
genitiv-dativ singular probleme problemei
plural probleme problemelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z