primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi adjectivprimăriu
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. p r i m2. adjectivprimăriu
primărie, primării s. f. (intl.) buzunarul interior de la haină. substantiv femininprimărie
primăríe f. (d. primar 2 și fr. mairie). Demnitatea de primar. Durata acesteĭ demnitățĭ. Edificiu oficial al primaruluĭ. V. primariat. substantiv femininprimărie
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile substantiv femininprimărie
primărie f. clădirea unde se află administrațiunea municipală. substantiv femininprimărie
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. substantiv femininprimărie
primărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | primărie | primăria |
plural | primării | primăriile | |
genitiv-dativ | singular | primării | primăriei |
plural | primării | primăriilor |