PRECÓCE adj. 1. Copt mai devreme, mai repede; timpuriu. 2. Dezvoltat (fizic sau psihic) mai devreme, înainte de vârsta obișnuită. ♦ Apărut, manifestat de timpuriu. [< fr. précoce, it. precoce, cf. lat. praecox – care se coace mai devreme]. adjectivprecoce
PRECÓCE adj. inv. 1. (despre copii) dezvoltat înainte de vârsta normală. ◊ apărut, manifestat de timpuriu. 2. (despre plante) care ajunge la maturitate foarte devreme; timpuriu, văratic. (< fr. précoce, lat. praecox) adjectivprecoce
precóce adj. invar adjectivprecoce
*precóce adj., pl. f. tot oce (fr. précoce, it. precóce, d. lat. práe-cox, práe-cocis, d. prae, înainte, și cóquere, a coace). Copt orĭ dezvoltat înainte de timp: fructe precoce, arborĭ precocĭ. Fig. Dezvoltat înainte de etatea obișnuită: copil precoce. V. prematur, tardiv. – P. pl., cp. cu eficace. adjectivprecoce
precoce a. 1. copt înainte de timp: fruct precoce; 2. fig. desvoltat înaintea vârstei, sub raportul fizic sau moral: un copil precoce. adjectivprecoce
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. adjectivprecoce
precoce adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | precoce | precocele | precoce | precocea |
plural | precoci | precocii | precoce | precocele | |
genitiv-dativ | singular | precoce | precocelui | precoce | precocei |
plural | precoci | precocilor | precoce | precocelor |