PREAVIZÁ vb. I. tr. A aviza în prealabil. [Cf. fr. préaviser]. verb tranzitivpreaviza
PREAVIZÁ vb. tr. a înștiința în prealabil. ◊ a da un preaviz. (< fr. préaviser) verb tranzitivpreaviza
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză verb tranzitivpreaviza
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. verb tranzitivpreaviza
preaviza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)preaviza | preavizare | preavizat | preavizând | singular | plural | ||
preavizând | preavizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | preavizez | (să)preavizez | preavizam | preavizai | preavizasem | |
a II-a (tu) | preavizezi | (să)preavizezi | preavizai | preavizași | preavizaseși | ||
a III-a (el, ea) | preavizează | (să)preavizai | preaviza | preaviză | preavizase | ||
plural | I (noi) | preavizăm | (să)preavizăm | preavizam | preavizarăm | preavizaserăm | |
a II-a (voi) | preavizați | (să)preavizați | preavizați | preavizarăți | preavizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | preavizează | (să)preavizeze | preavizau | preavizară | preavizaseră |