basm (basn) n. 1. apolog, fabulă (vechiu-rom. basnele lui Esop); a se face de basn, a ajunge de batjocură: c’am băut tot ce avui și de basn mă făcui POP.; 2. în special, istorisirea unei întâmplări închipuite cu începutul stereotip: a fost odată... și al cării element principal e miraculosul (smei, balauri, zine, feți-frumoși): lume ce gândea ’n basme și vorbea ’n poezii EM. [Slav. BASNĬ, fabulă; sensul vorbei, lărgit în limba modernă, corespunde Mold. poveste]. substantiv femininbasm
povéste (povéști), s. f. – 1. Narațiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputație. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaș (var. povestitor), s. m. (persoană care spune sau scrie povești). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”. substantiv femininpoveste
povéste f., pl. ștĭ (vsl. po-vĭestĭ, narațiune. V. veste). Basm, istorie fantastică scornită de popor și pe care babele saŭ și alțiĭ o spun copiilor: a spune poveștĭ. Fig. Fabulă, vorbă mincinoasă: nu-mĭ spune mie poveștĭ ! A ajunge de poveste, a ajunge renumit. Ce maĭ veste poveste ? ce maĭ știĭ noŭ ? substantiv femininpoveste
povéste s. f., g.-d. art. povéștii; pl. povéști substantiv femininpoveste
poveste f. 1. narațiune mai ales mincinoasă, basm: de când tot ce e ’n lume era numai poveste AL.; 2. fabulă: am ajuns de poveste în țară PANN; 3. legendă, snoavă; povestea vorbei, povestea ăluia, proverb. [Vechiu-rom. poveaste, narațiune propriu-zisă = POVĬESTĬ, narațiune]. substantiv femininpoveste
POVÉSTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfa; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ. substantiv femininpoveste
nici pomeneală / poveste expr. nicidecum. substantiv femininnicipomeneală
a sta de povești expr. 1. a sta de vorbă. 2. v. a sta de palavre. substantiv femininastadepovești
a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile. substantiv femininastalapalavre
asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță) substantiv femininastaialtăbrânză
a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune. substantiv femininaînșiralagogoși
a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ substantiv femininaajungedepoveste
a rămâne de poveste expr. a se face cunoscut printr-o faptă negativă. substantiv femininarămânedepoveste
povestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestésc, imperf. 3 sg. povesteá; conj. prez. 3 să povesteáscă verb tranzitivpovesti
povestì v. a spune cu deamăruntul întâmplări adevărate sau falșe. verb tranzitivpovestì
POVESTÍ, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz, A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste. verb tranzitivpovesti
povestésc v. tr. (d. poveste. Cp. și cu vsl. povestovati, a povesti). Narez, istorisesc, spun cum s´a întîmplat: ĭa povestește-ne ce-aĭ pățit ! verb tranzitivpovestesc
povesti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)povesti | povestire | povestit | povestind | singular | plural | ||
povestind | povestiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | povestesc | (să)povestesc | povesteam | povestii | povestisem | |
a II-a (tu) | povestești | (să)povestești | povesteai | povestiși | povestiseși | ||
a III-a (el, ea) | povestește | (să)povesteai | povestea | povesti | povestise | ||
plural | I (noi) | povestim | (să)povestim | povesteam | povestirăm | povestiserăm | |
a II-a (voi) | povestiți | (să)povestiți | povesteați | povestirăți | povestiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | povestesc | (să)povestească | povesteau | povestiră | povestiseră |