porcăi, porcăiesc I v. t. a insulta (pe cineva) în mod grosolan. II. v. r. 1. a se insulta reciproc în mod grosolan. 2. a mânca cu lăcomie. verb tranzitivporcăi
pórcăĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. porc). Fam. Fac „porc”, insult pe cineva zicîndu-ĭ „porc” ș. a. V. refl. Nu vă maĭ porcăițĭ ! verb tranzitivporcăĭ
porcăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. porcăiésc, imperf. 3 sg. porcăiá; conj. prez. 3 să porcăiáscă verb tranzitivporcăi
porcăì v. 1. a ocărî; 2. a se spurca. verb tranzitivporcăì
PORCĂÍ, porcăiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) insulta în mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ăi. verb tranzitivporcăi
porcăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)porcăi | porcăire | porcăit | porcăind | singular | plural | ||
porcăind | porcăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | porcăiesc | (să)porcăiesc | porcăiam | porcăii | porcăisem | |
a II-a (tu) | porcăiești | (să)porcăiești | porcăiai | porcăiși | porcăiseși | ||
a III-a (el, ea) | porcăiește | (să)porcăiai | porcăia | porcăi | porcăise | ||
plural | I (noi) | porcăim | (să)porcăim | porcăiam | porcăirăm | porcăiserăm | |
a II-a (voi) | porcăiți | (să)porcăiți | porcăiați | porcăirăți | porcăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | porcăiesc | (să)porcăiască | porcăiau | porcăiră | porcăiseră |