PONDERÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer]. verb tranzitivpondera
PONDERÁ vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr. pondérer, lat. ponderare) verb tranzitivpondera
ponderá (a ~) vb., ind. prez. 3 pondereáză verb tranzitivpondera
PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni, a modera. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare. verb tranzitivpondera
*ponderéz v. tr. (lat. póndero, -áre, a cîntări [v. tr.], d. pondus, pónderis, greutate, péndere, pensum, a cîntări, a plăti. V. pensiune, pre-ponderez, apes [!]). Echilibrez pin [!] lecțiunĭ contrare: a pondera puterile statuluĭ. verb tranzitivponderez
pondera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pondera | ponderare | ponderat | ponderând | singular | plural | ||
ponderând | ponderați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ponderez | (să)ponderez | ponderam | ponderai | ponderasem | |
a II-a (tu) | ponderezi | (să)ponderezi | ponderai | ponderași | ponderaseși | ||
a III-a (el, ea) | ponderează | (să)ponderai | pondera | ponderă | ponderase | ||
plural | I (noi) | ponderăm | (să)ponderăm | ponderam | ponderarăm | ponderaserăm | |
a II-a (voi) | ponderați | (să)ponderați | ponderați | ponderarăți | ponderaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ponderează | (să)pondereze | ponderau | ponderară | ponderaseră |