pomișór s. m., pl. pomișóri substantiv masculinpomișor
POMIȘÓR, pomișori, s. m. Diminutiv al lui pom; pomuleț. – Pom + suf. -ișor. substantiv masculinpomișor
pomișor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pomișor | pomișorul |
plural | pomișori | pomișorii | |
genitiv-dativ | singular | pomișor | pomișorului |
plural | pomișori | pomișorilor |