pojijie definitie

pojíjie (pojíjii), s. f. – Lucruri, catrafuse. Rut., rus. poživa „cîștig” (Cihac, II, 273). În Mold. Cf. pojivăi, vb. (a se folosi de), din rus. poživatĭsja „a se folosi” (Tiktin), sec. XVII înv. substantiv femininpojijie

pojíjie f. (rus. požíva, profit, pradă; požitki, calabalîc. V. pojivăĭesc). Est. Fam. A veni cu toată pojijia, a veni cu cățel și purcel, cu tot bagaju, cu toțĭ aĭ caseĭ (copiĭ ș. a.), cu toată polatia, cu toată poșmotea. V. poșidic. substantiv femininpojijie

pojíjie (reg.) (-ji-e) s. f., art. pojíjia (-ji-a), g.-d. art. pojíjiei; pl. pojíjii, art. pojíjiile (-ji-i-) substantiv femininpojijie

pojijie f. Mold. 1. gospodărie: casa bătrânească cu toată pojijia ei CR.; 2. fig. nu mă iartă pojijia săm’însor decât cu o fată de boier AL. [Cf. rus. POJITKI, catrafuse, bagaj]. substantiv femininpojijie

POJÍJIE, pojijii, s. f. (Reg.) 1. Totalitatea bunurilor dintr-o gospodărie; situația celui avut; avere. 2. Familie, neam. – Cf. ucr. p o ž y v a, rus. p o ž i v a. substantiv femininpojijie