www.ReduPedia.ro
Definitie plug - ce inseamna plug - Dex Online

plug definitie

plug (plúguri), s. n.1. Unealtă pentru arat. – 2. Obicei folcloric din ajunul Anului Nou, în care se merge pe la case, adesea cu un plug în miniatură, cîntîndu-se cîntece legate de muncile cîmpului. – 3. Vehicul de deszăpezit. – 4. Constelația Orion. – Mr., megl. plug. Sl. plugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 267; Cancel 23; Conev 68; Pascu, II, 205), cf. bg., sb., cr. plug, ceh. pluh, pol. plug, rus. plugi, din germ. Pflug.Der. plugar, s. m. (muncitor agricol; urător); plugăraș, s. m. (flăcău care umblă cu uratul în ajunul Anului Nou); plugări, vb. (a munci pămîntul, a ara; a se ocupa cu muncile cîmpului); plugărie (var. plugărit), s. f. (ocupația plugarului); plugăreasă (var. plugăriță), s. f. (țărancă); pluguleț (var. plugușor), s. n. (obicei folcloric în ajunul Anului Nou; cîntecul care se cîntă cu acest prilej). substantiv neutru plug

plug s. n., pl. plúguri substantiv neutru plug

plug n., pl. urĭ (gep. plŭg [de unde și vsl. bg. rus. plugŭ], vgerm. plóh, ngerm. pflug, engl. plough; [lat. d. germ.] plovum). Mașină de arat compusă dintr´un rît (numit brăzdar) de fer [!] (odinioară de lemn) purtat pe doŭă roate, trasă de vite și îndreptată din apoĭ [!] de un om care o ține de cele doŭă brațe ale eĭ (numite coarne) și face ca brăzdaru să se înfigă în pămînt și să-l rîme. Plug în miniatură (numit și plugușor) cu care umblă băețiĭ [!] la 31 Decembrie și urează noroc. (Azĭ îld. plug a rămas numaĭ buhaĭu, care în ainte [!] însoțea plugu): băețiĭ umblă cu plugu saŭ cu buhaĭu. Rît colosal pe care-l împinge locomotiva ca să înlăture zăpada de pe șine. substantiv neutru plug

plug n. 1. unealtă de arat trasă de boi, cel mai important instrument agricol compus din cuțit, brăzdar, cormană, plaz, bârsă, grindeiu, coarne, potâng și rotile; 2. plugușor: la sf. Vasile ne duceam cu plugul CR. [Slav. PLUGŬ]. substantiv neutru plug

PLUG, pluguri, s. n. 1. Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriștit etc. ◊ Expr. De la coarnele plugului = de la țară. ♦ Arat1, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărie1. ◊ Expr. Acesta (sau acela) mi-i plugul = aceasta (sau aceea) îmi este meseria, ocupația. ♦ Fig. Ogor, pământ; țară. 2. (În sintagmele) Plug de cărbune = mașină de lucru prevăzută cu lame sau cuțite pentru dislocarea materialului, folosită la executarea mecanizată a operațiilor de abataj și de încărcare a cărbunilor. Plug nivelator = mașină folosită la nivelarea terenurilor și la împrăștierea unui material pe o șosea sau pe un teren. Plug pentru șanțuri = mașină de lucru cu cuțite speciale care servește la săparea șanțurilor. Plug de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curățarea zăpezii de pe o cale de comunicație. 3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 4. Figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza. 5. (Reg.) Plugușor (2). – Din sl. plugŭ. substantiv neutru plug

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plug

plug   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plug plugul
plural pluguri plugurile
genitiv-dativ singular plug plugului
plural pluguri plugurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z