PLIÉRE s.f. Acțiunea de a plia și rezultatul ei. ♦ Îndoire cu 180° a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe. [< plia]. substantiv femininpliere
PLIÉRE s. f. acțiunea de a plia; pliaj. ◊ îndoire cu 180º a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe. (< plia) substantiv femininpliere
pliére (pli-e-) s. f., g.-d. art. pliérii; pl. pliéri substantiv femininpliere
PLIÉRE, plieri, s. f. Acțiunea de a plia. 1. Operație manuală sau mecanizată de îndoire și de așezare în pliuri a hârtiei sau a materialelor textile; pliaj. 2. Îndoire cu 180° a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe. [Pr.: pli-e-] – V. plia. substantiv femininpliere
PLIÁ vb. I. tr. A îndoi, a împături (hârtie, stofă etc.) suprapunând părțile într-o anumită ordine. [Pron. pli-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plier]. verb tranzitivplia
PLIÁ vb. I. tr. a îndoi, a împături (hârtie, stofă) suprapunând părțile într-o anumită ordine. II. intr. (fig.) a se supune, a ceda. (< fr. plier) verb tranzitivplia
pliá (a ~) vb., ind. prez. 3 pliáză (pli-a-), 1 pl. pliém; conj. prez. 3 să pliéze (pli-e-); ger. pliínd verb tranzitivplia
PLIÁ, pliez, vb. I. Tranz. A îndoi o hârtie, o țesătură etc. suprapunând părțile într-o anumită ordine; a împături. [Pr.: pli-a] – Din fr. plier. verb tranzitivplia
pliere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pliere | plierea |
plural | plieri | plierile | |
genitiv-dativ | singular | plieri | plierii |
plural | plieri | plierilor |