pleiade definitie

PLEIÁDĂ s.f. 1. (la pl.) Grup de stele din constelația Taurului. 2. (la sg.) Numele unui grup de șapte poeți greci din Alexandria și al unui grup de poeți francezi din sec. XVI. ♦ Grup de șapte; (p. ext.) grup de mai mulți oameni iluștri. 3. Ansamblul izotopilor unui element. ♦ (Chim.) Grup de elemente chimice care au proprietăți asemănătoare. [Pron. ple-ia-. / < fr. pléiade, lat. Pleiades, cf. gr. pleias – constelație de șapte stele]. substantiv femininpleiadă

PLEIÁDĂ s. f. 1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc. ◊ mulțime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare. (< fr. pléiade, lat. Pleiades) substantiv femininpleiadă

*pleĭádă f., pl. e (vgr. pleiás, -ádos, fiică a Pleĭoneĭ și a luĭ Atlante. După mitologie, ele s´aŭ sinucis și aŭ fost prefăcute în șapte stele [după ceĭ de azĭ, șase] pe care Româniĭ le numesc „cloșca cu puiĭ”). Fig. Mică ceată de artiștĭ, savanțĭ orĭ oamenĭ politicĭ, cum era pleĭada poeților din Alexandria, pleĭada luĭ Ronsard, pleĭada poeților de supt [!] Ludovic XIII ș. a. substantiv femininpleĭadă

pleiádă (grup) s. f., g.-d. art. pleiádei; pl. pleiáde substantiv femininpleiadă

pleiade f. pl. 1. grup de stele ce par foarte aproape unele de altele, numite de popor cloșca cu pui; 2. fig. reunire de poeți, de oameni învățați. substantiv femininpleiade

PLEIÁDĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din Constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de persoane (ilustre) cu aceleași preocupări, idei etc. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade. substantiv femininpleiadă