plasare definitie

PLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. [< plasa]. substantiv feminin plasare

*plasáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a plasa. Bĭuroŭ de plasare, casă (stabiliment) care găsește ocupațiune servitorilor, guvernantelor, lucrătorilor, micilor funcționarĭ particularĭ și altora. substantiv feminin plasare

plasáre s. f., g.-d. art. plasắrii; pl. plasắri substantiv feminin plasare

plasare f. acțiunea de a plasa. substantiv feminin plasare

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. – V. plasa. substantiv feminin plasare

PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer]. verb tranzitiv plasa

PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer) verb tranzitiv plasa

plasá (a ~) vb., ind. prez. 3 plaseáză verb tranzitiv plasa

plasá (plaséz, plasát), vb. – A așeza într-un anumit loc. Fr. placer.Der. plasament, s. n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s. m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol). verb tranzitiv plasa

plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer). verb tranzitiv plasà

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer. verb tranzitiv plasa

*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într´o ipotecă. verb tranzitiv plasez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plasare

plasare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plasare plasarea
plural plasări plasările
genitiv-dativ singular plasări plasării
plural plasări plasărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z