pitulice definitie

pitulíce f. (cuv. reflex. var., din gîgîlice, ghirghilic, gărgăriță, poate înrudit cu vgr. pitylos, un fel de păsărică, saŭ cu pitesc. P. sufix, cp. cu pădurice și gîgîlice). O păsărică de pădure și tufișurĭ (cea maĭ mică de pe la noĭ) cu penele cenușiĭ (silvia) saŭ verzuĭ (hypoláis icterina). V. sfredeluș. substantiv femininpitulice

pitulíce s. f., g.-d. art. pitulícii; pl. pitulíci substantiv femininpitulice

pitulice f. păsărică căreia îi place să se ascunză în iarbă (Silvia). substantiv femininpitulice

PITULÍCE, pitulici, s. f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate:pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brun-ruginii pe spate și cenușii-albi- cioase pe pântece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brun-verzui pe spate și cenușii pe pântece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice. substantiv femininpitulice