PITUITÁR, -Ă adj. Referitor la fluxul nazal, la catar. ◊ Glandă pituitară = hipofiză. // s.f. Mucoasa cavităților nazale. [Pron. -tu-i-. /< fr. pituitaire, it. pituitario, lat. pituita – secreție]. adjectivpituitar
PITUITÁR, -Ă I. adj. referitor la fluxul nazal, la catar. ♦ glandă ~ă = hipofiză. II. s. f. mucoasa cavității nazale. (< fr. pituitaire) adjectivpituitar
*pituitár, -ă adj. (lat. pituitarĭus). Al pituiteĭ, care produce muciĭ: membrana pituitară. adjectivpituitar
pituitár (-tu-i-) adj. m., pl. pituitári; f. pituitáră, pl. pituitáre adjectivpituitar
PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. ◊ Glandă pituitară = hipofiză. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric, cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire. adjectivpituitar
pituitar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pituitar | pituitarul | pituitară | pituitara |
plural | pituitari | pituitarii | pituitare | pituitarele | |
genitiv-dativ | singular | pituitar | pituitarului | pituitare | pituitarei |
plural | pituitari | pituitarilor | pituitare | pituitarelor |