pístru s. m. – Berbec alb cu pete negre pe cap. Sl. pistrŭ „pestriț”, cf. păstrăv, pestriț. – Der. pistrui (var. pestrui), s. m. (pată mică pe față); pistrui, adj. (pestriț, pătat); pistruiat, adj. (cu pistrui), cuvinte folosite în Munt. și Mold. (ALR, I, 26); pistră, s. f. (Mold., pînză groasă); pistrueț, adj. (pătat, cu pistrui); pistruială, s. f. (varietate); împistrui, vb. (a picta, a orna; a broda; a împodobi; a picta ouăle cu ceară și vopsele), probabil prin confuzia lui pistrui „pestriț” a sl. pistriti „a varia” cu sl. pristroiti „a împodobi”; împistritură, s. f. (pictură; podoabă). adjectivpistru
PÍSTRU, pistri, s. m. (Reg.) Berbec alb cu pete negre pe bot. – Slav (v. sl. pĩstrŭ). adjectivpistru
pístru, -ă adj. (vsl. pistrŭ, pestriț. V. păstrăv). Olt. Alb cu pete negre la bot, vorbind de berbecĭ și oĭ. adjectivpistru
pestrue (pistrue) f. pl. pete pe obraz. [Diminutiv dintr´un primitiv pistră (de unde și pistrue) = slav. PISTRŬ, felurit]. adjectivpestrue
pistrue f. V. pestrue. adjectivpistrue
pistru adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pistru | pistrul | pistră | pistra |
plural | pistri | pistrii | pistre | pistrele | |
genitiv-dativ | singular | pistru | pistrului | pistre | pistrei |
plural | pistri | pistrilor | pistre | pistrelor |