pisár (pisári), s. m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv. – Der. pisanie, s. f. (inscripție), din sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte). substantiv masculinpisar
písar și písăr m. (pol. pizarz, rus. pisarĭ). Vechĭ. Rar. Scriitor, copist. substantiv masculinpisar
pisár (înv.) s. m., pl. pisári substantiv masculinpisar
PISÁR, pisari, s. m. (în Evul Mediu, în Țările Române) Secretar (domnesc); grămătic, diac. [Var.: pisér s. m.] – Din sl. pisarĭ, pol. pisarz. substantiv masculinpisar
písar și písăr m. (pol. pizarz, rus. pisarĭ). Vechĭ. Rar. Scriitor, copist. temporarpisar
pisăr m. 1. od. logofăt, scriitor de cancelarie; 2. azi, ironic (în Moldova) copist. [Slav. PISARĬ]. temporarpisăr
pisar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pisar | pisarul |
plural | pisari | pisarii | |
genitiv-dativ | singular | pisar | pisarului |
plural | pisari | pisarilor |