PIRATÁ vb. tr. a face piraterie. (< fr. pirater) adjectivpirata
piratá (a ~) vb., ind. prez. 3 pirateáză verb tranzitivpirata
pirata v. t. (pub.) a reproduce și comercializa ilegal (cărți, casete video și audio, programe de calculator). verb tranzitivpirata
PIRATÁ, piratez, vb. I. Tranz. 1. A face piraterie. 2. (Inform.) A accede prin efracție într-un sistem informatic în vederea copierii, modificării sau distrugerii de informații. – Din fr. pirater. verb tranzitivpirata
piratat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | piratat | piratatul | piratată | piratata |
plural | piratați | piratații | piratate | piratatele | |
genitiv-dativ | singular | piratat | piratatului | piratate | piratatei |
plural | piratați | pirataților | piratate | piratatelor |