PICÁMER s.n. v. pichamăr. substantiv neutrupicamer
a da cu picamerul expr. (er., glum.) a deflora / a dezvirgina o fată bătrână. substantiv neutruadacupicamerul
picamer substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | picamer | picamerul |
plural | picamere | picamerele | |
genitiv-dativ | singular | picamer | picamerului |
plural | picamere | picamerelor |