peșcheș definitie

a da (pe cineva) peșcheș expr. a preda (pe cineva) prins; a preda (pe cineva) dușmanului. substantiv neutruada

peșchéș (peșchéșuri), s. n. – 1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš. substantiv neutrupeșcheș

peșcheș, peșcheșuri s. n. (pop.) 1. plocon, dar, cadou. 2. mită. substantiv neutrupeșcheș

peșchéș n., pl. urĭ și e (turc. peșkeș, -kiș, peșcheș, d. pers. piškeš, care ĭa în ainte [!]; ngr. peskési, alb. sîrb. bg. peškeš). Vechĭ. Dar, cadoŭ, plocon, maĭ ales vorbind de cel oferit ca omagiŭ Turcilor de Țara Românească și Moldova (V. haracĭ). Baĭramlîc. Cadoŭ unuĭ superior saŭ unuĭ egal (V. bacșiș). Azĭ. Iron. Plocon: un tîlhar legat trimes peșcheș polițiiĭ. substantiv neutrupeșcheș

peșchéș (înv., pop., fam.) s. n., pl. peșchéșuri substantiv neutrupeșcheș

peșcheș n. 1. dar către Poartă (V. haraciu); 2. dar în genere: să ducă capul pe tipsie peșcheș la Împărăție POP. 3. plocon: era să aducă peșcheș 40 de căpățâni de zahăr AL.; 4. (ironic) prezent: polițaiul dase revoltanții peșcheș procurorului AL. [Turc. PEŠKEŠ]. substantiv neutrupeșcheș

PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. 1. (Înv., pop. și fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii Țărilor Române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii Țărilor Române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (înv.) peșchíș s. n.] – Din tc. peșkeș. substantiv neutrupeșcheș

a duce peșcheș expr. v. a da mită. substantiv neutruaducepeșcheș