PETIȚIÚNE s.f. v. petiție. substantiv femininpetițiune
*petițiúne f. (lat. petitio, -ónis, d. pétere, a cere, a ataca. V. pețesc, a-petit, com- și re-petent). Cerere scrisă adresată uneĭ autoritățĭ: a ți se pune o petițiune la dosar (a nu i se da curs). Ret. Petițiunea principiuluĭ, raționament vițios pin [!] care considerĭ adevărat tocmaĭ ceĭa ce trebuĭe să fie demonstrat. – Ob. -íție. substantiv femininpetițiune
petiți(un)e f. 1. cerere în scris adresată unei autorități: 2. petițiune de principiu, raționament fals prin care se dă ca probă ceeace trebue probat. substantiv femininpetițiune
PETIȚIÚNE s. f. v. petiție. substantiv femininpetițiune
petițiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | petițiune | petițiunea |
plural | petițiuni | petițiunile | |
genitiv-dativ | singular | petițiuni | petițiunii |
plural | petițiuni | petițiunilor |