peruzeá (peruzéle), s. f. – Turcoază. Tc. (per.) piruze (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Lokotsch 1638), cf. cuman. peroxa (Kuun 109), ngr. περουζές, alb. perušana, sb. piruze, rus. birjuzá. substantiv femininperuzea
peruzeá și pirozeá f., pl. ele (turc. [d. pers.] firuzé, pop. piruzé, perüzé; ngr. peruzés). O peatră [!] prețioasă azură opacă. E o varietate de fosfat aluminos (H10 Al4 P2 O16). Fr. turquoise. V. turchez. substantiv femininperuzea
peruzeá s. f., art. peruzeáua, g.-d. art. peruzélei; pl. peruzéle, art. peruzélele substantiv femininperuzea
peruzeà f. piatră scumpă de coloare albastră și nestrăvezie: pardoseală de peruzele POP. [Turc. PIRUZÈ]. substantiv femininperuzeà
PERUZEÁ, peruzele, s. f. Piatră semiprețioasă, opacă, de culoare albastră sau verzuie; turcoază. [Var.: (rar) pirozeá s. f.] – Din tc. peruze. substantiv femininperuzea
peruzea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | peruzea | peruzeaua |
plural | peruzele | peruzelele | |
genitiv-dativ | singular | peruzele | peruzelei |
plural | peruzele | peruzelelor |