PERFECȚIONÍSM s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. [< fr. perfectionnisme]. substantiv neutruperfecționism
PERFECȚIONÍSM s. n. 1. tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. 2. tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. (< fr. perfectionnisme) substantiv neutruperfecționism
PERFECȚIONÍSM s. n. 1. Tendință de a atinge perfecțiunea. 2. (Med.) Tendință maladivă spre perfecțiune, care poate ajunge la obsesie. 3. Punct de vedere la stoici și scriitorii creștini, după care scopul vieții este atingerea unui ideal perfect. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionnisme. substantiv neutruperfecționism
perfecționism | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | perfecționism | perfecționismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | perfecționism | perfecționismului |
plural | — | — |