PERCEPTÓR s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ◊ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur]. substantiv masculinperceptor
PERCEPTÓR s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor) substantiv masculinperceptor
*perceptór m. (lat. percéptor, -óris. V. pre-ceptor). Funcționar care percepe birurile. substantiv masculinperceptor
perceptór (funcționar) s. m., pl. perceptóri substantiv masculinperceptor
perceptor m. cel ce strânge impozitele. substantiv masculinperceptor
PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur. substantiv masculinperceptor
perceptor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | perceptor | perceptorul |
plural | perceptori | perceptorii | |
genitiv-dativ | singular | perceptor | perceptorului |
plural | perceptori | perceptorilor |