pembe definitie

pembé adj. – Roz, trandafiriu. Tc. pembe, din per. pämbä „bumbac” (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1617; Ronzevalle 60), cf. pambriu și ngr. πεμπέ, sb. pembe. substantiv neutrupembe

pembé adj. fix, și pembíŭ, -íe (turc. penbe, pop. pembe, pembiŭ, d. pers. pembe, bumbac. V. bumbac). Roș deschis, ca florile bumbaculuĭ (fr. rose): o rochie pembie. Gust pembe saŭ pembiŭ, gust fistichiŭ, extravagant. – Rar și pimbíŭ (Mold. nord). substantiv neutrupembe

pembé¹ (înv.) adj. invar. substantiv neutrupembe

pembé² (înv.) s. n., art. pembéul substantiv neutrupembe

pembè adv. 1. roz, trandafiriu: fermenea de croazea pembe FIL.; 2. fig. și fam. bizar: gust pembe să se dea în dulap. [Turc. PEMBÉ, lit. de coloarea bumbacului; pentru sensul figurat, cf. fistichiu]. substantiv neutrupembè

PEMBÉ s. n., adj. invar. (Înv.) 1. Culoare roșu-deschis sau roz. 2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦ Fig. (Fam.) Excentric, extravagant. – Din tc. pembe. substantiv neutrupembe