pehlivan definitie

pehliván (pehliváni), s. m. – 1. (Înv.) Acrobat, jongler, scamator. – 2. Șiret, șmecher, șarlatan. – Mr. pihlivan, megl. pilivan. Tc. pehlivan, din per. pahlawān (Roesler 602; Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1607), cf. ngr. πεχλεβάνης, alb., sb. pelivan, bg. pehlivanin. – Der. pehlivănie, s. f. (șarlatenie); pehlivănesc, adj. (șmecheresc); pehlivănește, adv. (ca pehlivanii). substantiv masculinpehlivan

pehlivan, pehlivani s. m. 1. bărbat șiret; șarlatan, escroc 2. om glumeț / mucalit / poznaș substantiv masculinpehlivan

pehliván m. (turc. pehlivan, d. pers. pahlavan, atlet, eroŭ: ngr. pehlivánis, alb. bg. sîrb. pehlivan [pelivan]. V. bolovan). Vechĭ. Atlet, jonglor, acrobat, saltimbanc, scamator. Azĭ. Iron. Șarlatan, înșelător. – Vechĭ și pelivan, pelvan, palivan și peĭlivan. V. boĭnic. substantiv masculinpehlivan

pehliván (înv., fam.) (pe-hli-) s. m., pl. pehliváni substantiv masculinpehlivan

pehlivan m. 1. od., atlet ori saltimbanc care se oferia în spectacol la nunțile domnești: pehlivanii făcură feluri de năzdrăvănii și de jocuri OD.; 2. azi, fig. șarlatan, poznaș: afară, pehlivanule ! AL. [Turc. PEHLIVAN, lit. viteaz, voinic]. substantiv masculinpehlivan

PEHLIVÁN, pehlivani, s. m. 1. (înv.) Personaj comic (acrobat, jongler, saltimbanc, scamator etc.) în reprezentațiile de circ, la diferite serbări etc. 2. (Fam.) Epitet dat unui bărbat șiret, șarlatan, escroc. 3. (Fam.) Om glumeț, mucalit, poznaș. – Din tc. pehlivān. substantiv masculinpehlivan