pavilion definitie

PAVILIÓN s.n. 1. Construcție ușoară, de obicei circulară, situată într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc. ♦ Corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, la căzărmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autorități pe fațada clădirii etc. ♦ Steag de pânză având forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară. 3. Partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioară cartilaginoasă a urechii. ♦ Partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, în formă de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion]. substantiv neutru pavilion

PAVILIÓN, pavilioane, s. n. (Auto.) Panoul rigid care realizează acoperișul unei caroserii auto. – Din fr. pavillon. substantiv neutru pavilion

pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne substantiv neutru pavilion

PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. substantiv neutru pavilion

PAVILIÓN s. n. 1. mică construcție izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc. ◊ corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, cazărmi, în stațiunile balneoclimaterice). ◊ suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor. 2. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat. ◊ steag de pânză, de forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară. 3. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. 4. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ◊ cornet acustic. 5. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii. 6. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 7. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran. (< fr. pavillion, germ. Pavillion) substantiv neutru pavilion

*pavilión n., pl. oane (fr. pavillon, un fel de cort ascuțit, pavilion, steag, d. lat. papilio, -ónis, fluture). Chĭoșc, căsuță într´o grădină. Edificiŭ care face parte dintr´un grup de edificiĭ, ca la spitale, cazarme, închisorĭ: pavilionu al doilea. Partea exterioară a urechiĭ. Steag înălțat la pupa corăbieĭ și care arată naționalitatea eĭ saŭ la alte catargurĭ cînd e vorba să arăte [!] gradu ofițeruluĭ care o comandă saŭ ca să facă semnale. substantiv neutru pavilion

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pavilion

pavilion   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pavilion pavilionul
plural pavilioane pavilionurile
genitiv-dativ singular pavilion pavilionului
plural pavilioane pavilioanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z