PATRULATÉR s.n. Poligon cu patru laturi; tetragon. [După lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère]. substantiv neutrupatrulater
PATRULATÉR, -Ă I. adj. care are patru laturi. II. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon. (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère) substantiv neutrupatrulater
*patruláter, V. cŭadrilater. substantiv neutrupatrulater
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére substantiv neutrupatrulater
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). substantiv neutrupatrulater
patrulater substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | patrulater | patrulaterul |
plural | patrulatere | patrulaterele | |
genitiv-dativ | singular | patrulater | patrulaterului |
plural | patrulatere | patrulaterelor |